Bossa Nova, Improfonics, Soundtracks, BFest, Amy Macdonald, Top 7
Top 7 piese *pentru tine
Pentru toate zilele cand nu am mai reusit sa respir, cand nu am stiut
unde sa ma duc si nu am stiut sa aleg nici o strada pe care s-o
recunosc. Pentru toti copiii care am fost, rand pe rand experimentator,
alpinist, calcator in balti, cu fruntea in pamant si toate temerile
stranse intr-o singura mana. E topul celor mai minime eu-ri, unde nu
conteaza ca nu-mi rad rasul, pentru ca sunt obosit. Nu am nici
jumatatea varstei tale si de-abia respir. Tie iti dedic aceste piese,
care le stii pe toate si ii intelegi pe toti.
unde sa ma duc si nu am stiut sa aleg nici o strada pe care s-o
recunosc. Pentru toti copiii care am fost, rand pe rand experimentator,
alpinist, calcator in balti, cu fruntea in pamant si toate temerile
stranse intr-o singura mana. E topul celor mai minime eu-ri, unde nu
conteaza ca nu-mi rad rasul, pentru ca sunt obosit. Nu am nici
jumatatea varstei tale si de-abia respir. Tie iti dedic aceste piese,
care le stii pe toate si ii intelegi pe toti.
Week-endul care tocmai a trecut a gazduit in Bucuresti un eveniment care merita, doar el, un articol separat, Street Delivery. Pentru cei care nu au fost prezenti e de spus ca Street Delivery
are menirea de a reaminti nu doar celor din capitala (exista Street
Delivery si in Timisoara, iar mesajul este universal valabil) ca
oamenii au nevoie ca orasele sa redevina ale lor. Asta inseamna zone
pietonale in care sa te poti opri ca sa iti tragi sufletul si sa
asculti linistea, sa iti revii din agitatia bulevardelor, sa citesti o
carte in timp ce savuerzi o cafea, sa privesti oamenii sau sa asculti o
trupa de muzica.
are menirea de a reaminti nu doar celor din capitala (exista Street
Delivery si in Timisoara, iar mesajul este universal valabil) ca
oamenii au nevoie ca orasele sa redevina ale lor. Asta inseamna zone
pietonale in care sa te poti opri ca sa iti tragi sufletul si sa
asculti linistea, sa iti revii din agitatia bulevardelor, sa citesti o
carte in timp ce savuerzi o cafea, sa privesti oamenii sau sa asculti o
trupa de muzica.
Numele lui Antonio Carlos Jobim este legat de originea
unui nou stil muzical, impus de artist prin colaborarea cu un alt mare
compozitor brazilian, Joao Gilberto: bossa-nova.
Originat din samba, dar cu armonii mai complexe, „noul trend” – cum
s-ar putea traduce expresia din limba portugheza – a explodat la nivel
international in anii ’60, atragand artisti de talia Ellei Fitzgerald sau a lui Frank Sinatra. In timp unele compozitii bossa-nova au devenit standarde in jazz
iar piesele lui Jobim au fost preluate de artisti din zone diferite ale
spectrului muzical, de la Diana Krall la George Michael.
unui nou stil muzical, impus de artist prin colaborarea cu un alt mare
compozitor brazilian, Joao Gilberto: bossa-nova.
Originat din samba, dar cu armonii mai complexe, „noul trend” – cum
s-ar putea traduce expresia din limba portugheza – a explodat la nivel
international in anii ’60, atragand artisti de talia Ellei Fitzgerald sau a lui Frank Sinatra. In timp unele compozitii bossa-nova au devenit standarde in jazz
iar piesele lui Jobim au fost preluate de artisti din zone diferite ale
spectrului muzical, de la Diana Krall la George Michael.
Zilele trec din ce in ce mai greu… oamenii sunt din ce in ce mai
diferiti iar soarele se trezeste zilnic, se duce la culcare in fiecare
seara parca incercand sa ne indispuna… se comporta absolut normal ca
si cum nimic nu s-ar fi intamplat si toate sunt exact acolo unde
trebuiau sa fie. Totul trece, amintirile se pierd sau doar ceilalti
reusesc sa creada asta. Raman fragmente care te bantuie dar scuturi
capul in plina zi si aerul ti se pare prea tare pentru a fi respirat si
ramai nemiscat pentru cateva secunde sperand sa depasesti starea ce
simti ca pune stapanire pe tine incetul cu incetul.
diferiti iar soarele se trezeste zilnic, se duce la culcare in fiecare
seara parca incercand sa ne indispuna… se comporta absolut normal ca
si cum nimic nu s-ar fi intamplat si toate sunt exact acolo unde
trebuiau sa fie. Totul trece, amintirile se pierd sau doar ceilalti
reusesc sa creada asta. Raman fragmente care te bantuie dar scuturi
capul in plina zi si aerul ti se pare prea tare pentru a fi respirat si
ramai nemiscat pentru cateva secunde sperand sa depasesti starea ce
simti ca pune stapanire pe tine incetul cu incetul.
Eram sigura ca voi fi atat de incantata, incat voi umple de laude
trupele si organizatorii. Inainte de concert, cu hainele ude,
picioarele murate si un million de nervi care aproape ca m-au facut sa
plec inainte de mult-asteptatii The Killers, imi schimbasem radical pararea. Dintr-un milion de scenarii pe care mi care mi le creasem pentru Ziua Zero,
furtuna nu fusese pe lista mea. Dar banuiesc ca lucruri precum cel prin
care am trecut fac un eveniment memorabil, de povestit nepotilor.
trupele si organizatorii. Inainte de concert, cu hainele ude,
picioarele murate si un million de nervi care aproape ca m-au facut sa
plec inainte de mult-asteptatii The Killers, imi schimbasem radical pararea. Dintr-un milion de scenarii pe care mi care mi le creasem pentru Ziua Zero,
furtuna nu fusese pe lista mea. Dar banuiesc ca lucruri precum cel prin
care am trecut fac un eveniment memorabil, de povestit nepotilor.
Amy Macdonald…nu se poate sa nu fi auzit macar una din
piesele ei. Oricum, daca totusi nu e cazul tau, atunci e bine ca esti
aici, acum, citind acest articol.
Amy Macdonald e o adolescenta energica, ce colinda strazile cu ochi plini de curiozitate, ascultand in casti un Bruce Springsteen, o melodie catchy de la The Beach Boys, sau poate o piesa de la The Killers
atunci cand “nu are chef de nimic”. Merge seara la cinema, leneveste
dimineata in pat, canta la chitara, hoinareste prin puburi cu
prietenii. Insa, pe langa aceste preocupari, Amy mai are o preocupare
vitala: muzica. Amy a reusit la 20 ani sa isi “cante” varsta inr-un fel
nemaipomenit, fiind clasata in numeroase topuri, si ajungand sa cante
pe aceeasi scena cu U2. Inconjurata de pasiunea
pentru muzica, si de toata “nebunia” care decurge din aceasta atunci
cand incepi sa canti, ne putem da seama cat de coplesitor poate deveni
universul ei.
piesele ei. Oricum, daca totusi nu e cazul tau, atunci e bine ca esti
aici, acum, citind acest articol.
Amy Macdonald e o adolescenta energica, ce colinda strazile cu ochi plini de curiozitate, ascultand in casti un Bruce Springsteen, o melodie catchy de la The Beach Boys, sau poate o piesa de la The Killersatunci cand “nu are chef de nimic”. Merge seara la cinema, leneveste
dimineata in pat, canta la chitara, hoinareste prin puburi cu
prietenii. Insa, pe langa aceste preocupari, Amy mai are o preocupare
vitala: muzica. Amy a reusit la 20 ani sa isi “cante” varsta inr-un fel
nemaipomenit, fiind clasata in numeroase topuri, si ajungand sa cante
pe aceeasi scena cu U2. Inconjurata de pasiunea
pentru muzica, si de toata “nebunia” care decurge din aceasta atunci
cand incepi sa canti, ne putem da seama cat de coplesitor poate deveni
universul ei.
