Marilyn Manson, Anna Ternheim, We Fell To Earth, Jazz, Rock Indian

Marilyn Manson – The High End Of Low

The godless mutherfucker si-a revenit. Si-a tras sapca pe ochi, a
inchis slitul, merge mai departe. Trabucurile n-or mai avea acelasi
gust, dar din sictir in sictir o poti lua pe un drum necunoscut si sa
nu mai reusesti sa te intorci printre oameni.
The High End of
Low e mai aproape de anti-prostia cu care m-am obisnuit la el, mai bun
(din punctul de vedere al textelor) decat “Eat me, drink me”, mai
matur, fara ochii rosii si incisiv. Undeva, in backstage, probabil si-a
reconsiderat sansele in ochii ascultatorilor, iar departamentul de
martketing – constituit chiar din el si alti…
 
O muzichie in asentimentul vremii (temperaturi scazute, trecatori
grabiti dar foarte determinati, indreptandu-se toti spre acelasi loc,
fara s-o stie insa, toti acoperiti de masti impotriva gripei porcine -
o imagine ce ne propulseaza pe urmatoarea treapta in ce priveste
evolutia – o fi involutie? – spre brave new world si nu e deloc vorba
de Aldous Huxley aici).
Anna Ternheim este o cantareata suedeza
nascuta in 1978. A castigat premiul Grammy pentru Best Newcomer cu
albumul Somebody Outside in 2004 in Suedia si a fost nominalizata
pentru premiile Best Female Artist, Best Lyricist and…
 
Se spune prin popor, dar o arata de altfel si studiile: “Contrariile se
atrag”…nimic mai adevarat. O dovada concludenta a acestei afirmatii
ar fi un grup format din muzicieni care in aparenta nu au nimic in
comun, un duo muzical venit parca de pe alta planeta: We Fell To Earth,
sau mai simplu, WFTE.
Richard File un “adept” al trip-hopului (si
nu numai), fost membru al formatiei UNKLE, impreuna cu Wendy
Rae-Fowler, basista, vocalista la Earthlings? si la Queen Of The Stone
Age au inceput un mariaj muzical intunecat si atragator, ciudat si
frumos, demn de vise bine…
 
at timp ai pentru tine?Sunt anumite momente cand simti nevoia sa
evadezi, sa te izolezi in coltul tau, si sa faci orice dracu iti trece
prin cap, atata timp cat nu e nimeni acolo sa te sacaie, sa te
enerveze, sa iti strice solitudinea. Fiecare din noi are cate un
tabiet: unora le place sa construiasca castele din carti de joc, altora
sa citeasca o carte buna cap-coada fara pauza de respiratie, sunt altii
carora le place ideea de a-si face de cap cu un instrument muzical fara
sa fie deranjati, si lista ar putea continua.
Recent am descoperit un mic "colt de rai" doar al meu – este vorba de…
 
Am fost sambata seara la concertul celor trei din galeria "celor mari"
intr-ale jazzului, Chick Corea, Stanley Clarke si Lenny White. Lume
buna, atmosfera incendiara – de parca eram la un concert rock. Sala a
rezonat foarte bine cu artistii si a sfarsit prin a tine ritmul alaturi
de ei in ropote de aplauze. A fost o reprezentatie pe care am
asteptat-o cu o nerabdare intrecuta doar de speranta ca biletele cu
preturi relativ decente (cele mai ieftine 150 de roni, cele mai scumpe
450 de roni) sa nu se fi epuizat.
 
Numele complet al colectiei intocmite din patru cd-uri ma trimite cu
gandul mai degraba la blues ca stare de spirit. Feeling blue and
high… lysergic blues…. Pentru ca, altminteri, unele din piesele
incluse nu apartin genului muzical la care ne trimite cu gandul titlul.
Cd-urile contin o multime de trupe si artisti, de la nume celebre ca
The Animals sau Greateful Dead la unele mai putin cunoscute – asta,
insa, nu le impiedica sa sune bine – ca…
 
S-au dus naibii anotimpurile, nu mai sunt patru, sunt doar doua acum,
vara si iarna. La mine e aproape iarna. E frig. Lumea se incalzeste cum
poate, trage pe ea o haina mai groasa, baga in priza caloriferul
electric, da pe gat  o vodca. Eu ma incalzesc cu un ceai negru indian
si cu ritmuri calde de rock de pe aceleasi meleaguri. Ei da, uite ca
India exporta nu numai ceai, ci si muzica rock. Doar ca pentru a
exporta un astfel de gen de muzica, a trebuit mai intai sa importe. De
asta s-au ocupat cu mult succes Uday Benegal, Makesh Tinaikar, Mark
Selwyn, Jayesh Gandhi, Mark Menezes si Zubin…
Silence is Sexy s-a nascut in 2004 si vine din Olanda. Primul album a fost This is Hollywood, apoi a  urmat un This Ain’t Hollywood orchestral si apoi This Ain’t Hollywood in formatul de aici, cu influente puternice Radiohead, The Strokes, Editors si Codlplay, un pachet de 10 "piese triste pentru oameni optimisti", cum spun chiar ei.
La inceputul anului 2009 au castigat premiul Interactive Award
2009 (premiu european oferit artistilor care folosesc internetul pentru
a-si promova in mod creativ muzica), premium ce consta intr-o cupa
("very ugly cup", spun cei din trupa), 2 zile intr-un studio
profesionist si 5000 de euro. Nu stiu despre acea cupa urata si cele 2
zile de studio, insa cu siguranta cei 5000 de euro le-a facut ziua.
Intentionau sa inregistreze un nou album cu acesti bani, unul "special".
 

  • Share/Bookmark

Muzica din reclame, Cover-uri, Painkillers, Johnny Cash si Carina Round

Amanda Lear – Enigma (Give a Bit of Mmh to Me)

Daca copii au voie sa creeze o ciocolatica pe gustul lor, de ce
adultii, n-ar avea si ei dreptul la o ciocolata kinky, cu miez moale si
plina de voluptate? Poate ca asa au gandit advertiserii extensia de
brand Kinder Bueno. In mod ciudat, pentru prima data, ni se pare
aiuristica o reclama cu tenta sexuala pentru ciocolata. Si nu pentru ca
ciocolata nu ne-ar duce cu gandul la pacate de tot felul, ci pentru ca
brandul de care vorbim e pentru copilasi rasfatati si nu pentru
domisoare cu pofta de ceva dulce.
De fiecare data cand aud o melodie buna intr-o reclama, ma intristez. 
 

Muse – Feeling good (cover)

Trece o zi, mai trec doua, intr-o maniera aproape insesizabila, si
toamna se strecoara incet, subtil peste chipurile melancolice, care isi
cauta starea oglindita in muzica. Eu sunt rareori melancolica… si caut
sa ma simt in stare de a accepta cu bine schimbarea, insa cand vine
vorba de a gasi o melodie care merge perfect cu ploaia de afara si cu
sunetul frunzelor ce se desprind de copaci, nu imi e dificil sa aleg:
coverul Feeling good de la Muse.
 

Newton Faulkner – Teardrop (cover)

Newton Faulkner este un soft-rebel cu alura rasta datorita stilului
Dreadlocks (si-a crescut pletele de la varsta de 14 ani), cu voce calma
si o tinuta mai degraba funky. A inceput sa cante la chitara la 13 ani
si a devenit cunoscut nu pentru vocea pop sau accentul britanic, dar
pentru cum lovea cutia chitarei in timp ce canta, facadu-si singur
percutia, cu iscusinta si imaginatie. Nu stiu daca o sa te incante ca
are doar 24 de ani si deja "a reusit", dar sigur o sa te incante primul
album, Hand Built By Robots. E mult pop, ceva rock, folk si new wave

Johnny Cash, a neverendless legacy

"Hello , I’m Johnny Cash" au devenit cuvintele legendare cu care acest
renumit artist isi incepea orice concert. Daca e sa purtam o
conversatie despre istoria muzicii, artisti care au avut un cuvant de
spus sau au fost chiar o mare influenta in lumea muzicii, trebuie sa-l
mentionam neaparat pe Johnny Cash.
J.R Cash s-a nascut la data de 26
februarie 1932 in Kingsland Arkansas avand ca parinti pe Ray si Carrie
Rivers Cash care pe langa Johnny au mai avut 6 copii. Copilaria
acestuia a fost marcata de lucruri mai putin sau mai mult placute,
amintind decesul fratelui sau Jack. Printre altele…
 

Carina Round

Din radacini italiene, sub influente zdravene britanice – atat in
atitudine cat si in muzica – si cu o senzualitate tipica muzicii pop,
Carina Round si-a introdus vocea in urechile ascultatorilor tupeist, ca
un bluesman, in ciuda timiditatii si modestiei de care da dovada
deseori. In 2001 a lansat primul album, The First Blood Mystery,
dovedind o voce puternica si curajul de a revitaliza anumite trasaturi
muzicale din directia PJ Harvey, Patti Smith si nu numai. Fara vocalize
gresite, ca la inceputurile Morrison, fara shock-showcase – gen rock
alternativ de duzina si fara o atitudine…

Top 7 piese PAINKILLERS

Ce faci cand te incearca o durere incomensurabila, si singurele
painkillers pe care le ai la indemana sunt prea scumpe pentru monedele
singuratice care-ti bantuie buzunarele? De cateva zile incoace a
inceput sa imi creasca maseaua “de minte”. Stiu ca “dansa” nu apare
decat in momentul in care individul este pregatit pentru o trecere in
alta etapa a vietii. Ai masea de minte, esti adult! Desigur ca metafora
maselei de minte ca dovada a maturitatii in gandire nu-mi displace, ma
simt oarecum mai bine, insa ce sa fac cu durerea?
  • Share/Bookmark

Muzica din reclame, Cover-uri, Painkillers, Johnny Cash si Carina Round

Amanda Lear – Enigma (Give a Bit of Mmh to Me)

Daca copii au voie sa creeze o ciocolatica pe gustul lor, de ce
adultii, n-ar avea si ei dreptul la o ciocolata kinky, cu miez moale si
plina de voluptate? Poate ca asa au gandit advertiserii extensia de
brand Kinder Bueno. In mod ciudat, pentru prima data, ni se pare
aiuristica o reclama cu tenta sexuala pentru ciocolata. Si nu pentru ca
ciocolata nu ne-ar duce cu gandul la pacate de tot felul, ci pentru ca
brandul de care vorbim e pentru copilasi rasfatati si nu pentru
domisoare cu pofta de ceva dulce.
De fiecare data cand aud o melodie buna intr-o reclama, ma intristez. 
 

Muse – Feeling good (cover)

Trece o zi, mai trec doua, intr-o maniera aproape insesizabila, si
toamna se strecoara incet, subtil peste chipurile melancolice, care isi
cauta starea oglindita in muzica. Eu sunt rareori melancolica… si caut
sa ma simt in stare de a accepta cu bine schimbarea, insa cand vine
vorba de a gasi o melodie care merge perfect cu ploaia de afara si cu
sunetul frunzelor ce se desprind de copaci, nu imi e dificil sa aleg:
coverul Feeling good de la Muse.
 

Newton Faulkner – Teardrop (cover)

Newton Faulkner este un soft-rebel cu alura rasta datorita stilului
Dreadlocks (si-a crescut pletele de la varsta de 14 ani), cu voce calma
si o tinuta mai degraba funky. A inceput sa cante la chitara la 13 ani
si a devenit cunoscut nu pentru vocea pop sau accentul britanic, dar
pentru cum lovea cutia chitarei in timp ce canta, facadu-si singur
percutia, cu iscusinta si imaginatie. Nu stiu daca o sa te incante ca
are doar 24 de ani si deja "a reusit", dar sigur o sa te incante primul
album, Hand Built By Robots. E mult pop, ceva rock, folk si new wave

Johnny Cash, a neverendless legacy

"Hello , I’m Johnny Cash" au devenit cuvintele legendare cu care acest
renumit artist isi incepea orice concert. Daca e sa purtam o
conversatie despre istoria muzicii, artisti care au avut un cuvant de
spus sau au fost chiar o mare influenta in lumea muzicii, trebuie sa-l
mentionam neaparat pe Johnny Cash.
J.R Cash s-a nascut la data de 26
februarie 1932 in Kingsland Arkansas avand ca parinti pe Ray si Carrie
Rivers Cash care pe langa Johnny au mai avut 6 copii. Copilaria
acestuia a fost marcata de lucruri mai putin sau mai mult placute,
amintind decesul fratelui sau Jack. Printre altele…
 

Carina Round

Din radacini italiene, sub influente zdravene britanice – atat in
atitudine cat si in muzica – si cu o senzualitate tipica muzicii pop,
Carina Round si-a introdus vocea in urechile ascultatorilor tupeist, ca
un bluesman, in ciuda timiditatii si modestiei de care da dovada
deseori. In 2001 a lansat primul album, The First Blood Mystery,
dovedind o voce puternica si curajul de a revitaliza anumite trasaturi
muzicale din directia PJ Harvey, Patti Smith si nu numai. Fara vocalize
gresite, ca la inceputurile Morrison, fara shock-showcase – gen rock
alternativ de duzina si fara o atitudine…

Top 7 piese PAINKILLERS

Ce faci cand te incearca o durere incomensurabila, si singurele
painkillers pe care le ai la indemana sunt prea scumpe pentru monedele
singuratice care-ti bantuie buzunarele? De cateva zile incoace a
inceput sa imi creasca maseaua “de minte”. Stiu ca “dansa” nu apare
decat in momentul in care individul este pregatit pentru o trecere in
alta etapa a vietii. Ai masea de minte, esti adult! Desigur ca metafora
maselei de minte ca dovada a maturitatii in gandire nu-mi displace, ma
simt oarecum mai bine, insa ce sa fac cu durerea?
  • Share/Bookmark

Jazz, Power metal, Brian Molko si rock clujean

Airto Moreira si Zeii jazz-ului

Airto Moreira traieste intr-o familie de muzicieni si face muzica aproape de cand se stie. Este unul dintre cei mai cunoscuti percutionisti in jazz
si, in ciuda originii sale, compozitiile lui depasesc cu mult sfera de
influenta a unui stil brazilian. La inceputul anilor ’90 casa de
productie B&W i-a propus, insa, tocmai scoaterea unui album
„brazilian”. Moreira a facut tocmai pe dos. A adunat niste nume mari
din jazz (Chick Corea, Herbie Hancock, Stanley Clarke …) si, alaturi de The Gods of Jazz,
a facut un exercitiu de fusion. Nimic mai normal daca ne gandim ca
Moreira a fost introdus de Joe Zawinul in lumea lui Miles Davis cand
acesta din urma se afla in plina efervescenta experimentala, in zorii
nasterii noului stil, jazz-fusion

 

Brian Molko covers David Bowie – 5 years

Nu stai locului o clipa. Te imbraci de 5 ori pe zi, iti perii dintii si
parul de 2 ori, te agiti ca un suc acidulat si visezi  mult, asa de
mult ca ai putea sa scrii o carte pana in toamna. La serviciu nu e
grozav. Aflii ca oamenii dragi tie nu te au in categoria oameni dragi
lor dar poate ca nici macar nu ti-ai dat silinta indeajuns. De atatea
anunturi imobiliare, chirii, CT, zone centrale, mama dracului in futca
sau debransate termic, te supara stomacul. Cu ziarele cumparate poti sa
iti tapetezi garsoniera sau sa impachetezi toate lucrurile fragile, ca
tot trebuie sa o tai in curand

 

Pantera – Middlefinger Attitude

Caldura. Transpiratie. Frustrare. Acelasi birou, aceiasi clienti
ciufuti, aceeasi colegi la fel de plictisiti ca si mine, acelasi aparat
de aer conditionat… stricat ! Radio-ul bazaie intr-un stil foarte
stresant si nu imi da nici o sansa sa deslusesc ce pipita cu silicoane
si voce prelucrata pe sintetizator incearca sa cante acolo. Desi incerc
din greu macar sa imi imaginez un scenariu mai putin ostil, nu prea am
sorti de izbanda. Se face ora de plecare si ma indrept spre casa fara
nici o speranta ca a doua parte a zilei sa fie mai stralucita. Beau o
bere mai mult de sete decat de pofta, mananc ceva in graba, si pornesc
- la fel de plictisit – calculatorul sa verific ce mi-a mai adus
porumbelul voiajer in casuta postala. Se pare ca am parte iar de o zi
de cacat ! Oh da…

 

Grimus – Panikon

Ne indreptam in fiecare clipa spre schimbare, desi in lumina
cotidianului, totul e parca la fel. Realitatea e in stare sa ne puna la
incercare rabdarea. Care este sensul, sau pentru unii dintre noi care
credem ca am gasit deja un sens, intrebarea ar fi “Este acesta cu
adevarat sensul vietii?” Daca privim cu ochi de vultur realitatea de
azi, vedem acele trasaturi brute, animalice ale oamenilor, care au ca
efect persistenta unui sistem gresit, nedrept, superficial, bolnav.
Lumea a devenit o balta in care “autoritatile” (politicieni, mass
media, parinti, idoli) vand vise pe bat, creeaza frici pentru a-si
intari puterea de dominatie, pescuind constant adepti care nu au
probleme in a-si incredinta destinele si puterea de alegere in mainile
lor.

  • Share/Bookmark

Bossa Nova, Improfonics, Soundtracks, BFest, Amy Macdonald, Top 7

 
Top 7 piese *pentru tine

Pentru toate zilele cand nu am mai reusit sa respir, cand nu am stiut
unde sa ma duc si nu am stiut sa aleg nici o strada pe care s-o
recunosc. Pentru toti copiii care am fost, rand pe rand experimentator,
alpinist, calcator in balti, cu fruntea in pamant si toate temerile
stranse intr-o singura mana. E topul celor mai minime eu-ri, unde nu
conteaza ca nu-mi rad rasul, pentru ca sunt obosit. Nu am nici
jumatatea varstei tale si de-abia respir. Tie iti dedic aceste piese,
care le stii pe toate si ii intelegi pe toti.
 
Week-endul care tocmai a trecut a gazduit in Bucuresti un eveniment care merita, doar el, un articol separat, Street Delivery. Pentru cei care nu au fost prezenti e de spus ca Street Delivery
are menirea de a reaminti nu doar celor din capitala (exista Street
Delivery si in Timisoara, iar mesajul este universal valabil) ca
oamenii au nevoie ca orasele sa redevina ale lor. Asta inseamna zone
pietonale in care sa te poti opri ca sa iti tragi sufletul si sa
asculti linistea, sa iti revii din agitatia bulevardelor, sa citesti o
carte in timp ce savuerzi o cafea, sa privesti oamenii sau sa asculti o
trupa de muzica.

 
 

Numele lui Antonio Carlos Jobim este legat de originea
unui nou stil muzical, impus de artist prin colaborarea cu un alt mare
compozitor brazilian, Joao Gilberto: bossa-nova.
Originat din samba, dar cu armonii mai complexe, „noul trend” – cum
s-ar putea traduce expresia din limba portugheza – a explodat la nivel
international in anii ’60, atragand artisti de talia Ellei Fitzgerald sau a lui Frank Sinatra. In timp unele compozitii bossa-nova au devenit standarde in jazz
iar piesele lui Jobim au fost preluate de artisti din zone diferite ale
spectrului muzical, de la Diana Krall la George Michael.

 
 

Zilele trec din ce in ce mai greu… oamenii sunt din ce in ce mai
diferiti iar soarele se trezeste zilnic,  se duce la culcare in fiecare
seara parca incercand sa ne indispuna… se comporta absolut normal ca
si cum nimic nu s-ar fi intamplat si toate sunt exact acolo unde
trebuiau sa fie. Totul trece, amintirile se pierd sau doar ceilalti
reusesc sa creada asta. Raman fragmente care te bantuie dar scuturi
capul in plina zi si aerul ti se pare prea tare pentru a fi respirat si
ramai nemiscat pentru cateva secunde sperand sa depasesti  starea ce
simti ca pune stapanire pe tine incetul cu incetul.

 

Eram sigura ca voi fi atat de incantata, incat voi umple de laude
trupele si organizatorii. Inainte de concert, cu hainele ude,
picioarele murate si un million de nervi care aproape ca m-au facut sa
plec inainte de mult-asteptatii The Killers, imi schimbasem radical pararea. Dintr-un milion de scenarii pe care mi care mi le creasem pentru Ziua Zero,
furtuna nu fusese pe lista mea. Dar banuiesc ca lucruri precum cel prin
care am trecut fac un eveniment memorabil, de povestit nepotilor.
 
Amy Macdonald…nu se poate sa nu fi auzit macar una din
piesele ei. Oricum, daca totusi nu e cazul tau, atunci e bine ca esti
aici, acum, citind acest articol. Smile Amy Macdonald e o adolescenta energica, ce colinda strazile cu ochi plini de curiozitate, ascultand in casti un Bruce Springsteen, o melodie catchy de la The Beach Boys, sau poate o piesa de la The Killers
atunci cand “nu are chef de nimic”. Merge seara la cinema, leneveste
dimineata in pat, canta la chitara, hoinareste prin puburi cu
prietenii. Insa, pe langa aceste preocupari, Amy mai are o preocupare
vitala: muzica. Amy a reusit la 20 ani sa isi “cante” varsta inr-un fel
nemaipomenit, fiind clasata in numeroase topuri, si ajungand sa cante
pe aceeasi scena cu U2. Inconjurata de pasiunea
pentru muzica, si de toata “nebunia” care decurge din aceasta atunci
cand incepi sa canti, ne putem da seama cat de coplesitor poate deveni
universul ei.
 
  • Share/Bookmark

Wet Blues Things

Lhasa de Sela

In Brasov ploua tot timpul, in Brasov nu traiesti, in Brasov nu e nimic
in viata. Putea sa fie un gust..dar au fost sunete. Duiosie si
tristete. Ce ma ingrijoreaza este lipsa melancoloiei. Ca si cum a ramas
doar ploaia rece si calda. Muzica te trezeste, te-ngheata, de fapt te
omoara. ( nu te ucide !!!…ii lipseste violenta…) Te lasa
descoperit, iti forteaza trecutul fara sa-ti dea nimic.
Citeste restul articolului pe Muzica Nu Ucide
 

Dr. John – The Night Tripper

Pastreaza si astazi o imagine ce aminteste de originalitatea si indrazneala anilor ’60…Dr. John, the Night Tripper, este cunoscut poate cel mai bine ca bluesman si artist care a preluat hitul Iko Iko.
Dar, in urma cu patru decenii, cand totii muzicienii se bucurau sa isi
exploateze creativitatea si sa isi dezvolte talentul in cat mai multe
feluri posibile, albumul de debut al lui Dr. John, Gris-Gris,
apare ca o explozie de ritmuri, influente exotice, cu un iz, parca, de
sonoritate preclasica pe alocuri si – mai putin – blues.
 
Citeste restul articolului pe Muzica Nu Ucide
 
 

Aziza – Dance of Fire

Inainte de fi o figura cunoscuta si valoroasa a jazz-ului contemporan, Aziza Mustafa Zadeh mi
se pare, in primul rand, un personaj. Ea face parte din categoria
artistilor a caror identitate nu poate fi separata de muzica lor. Daca
spun despre ea ca este, se numeste si arata cum canta si compune, sper
ca ma fac inteleasa: un chip oriental, interesant, de femeie frumoasa,
clasica, cu parul lung si inchis la culoare, Aziza pare desprinsa din
1001 de nopti. Crescuta intr-o familie de muzicieni ea ramane legata
constant de tara sa de origine, Azerbaidjan, şi de amintirea tatalui
ei, despre care faimosul Dizzie Gilespie spunea ca reprezinta muzica
viitorului.
 
Citeste restul articolului pe Muzica Nu Ucide
 

 

Muzica de petrecere – volumul 25

In spiritul de bairam dobandit de-a lungul celor 25 de primaveri
penibile din viata mea, este de asteptat ca la aniversarea primului
sfert de veac sa trec pe raboj o mica lista de piese care merita
ascultate atunci cand sarbatoresti ceva (sau nu), singura conditie
fiind sa fii incurajat de nitel alcool fin. N-o sa va aburesc cu multe
comentarii putin importante si am sa trec direct la subiect.
Citeste restul articolului pe Muzica Nu Ucide
 
  • Share/Bookmark

Spune ce stii, recomanda muzica ta freaky

Stim ca stii, asa ca ti-am facut o pagina.

Cu siguranta ai auzit trupe sau artisti de care
majoritatea nu stie si vrei sa fie promovate, pentru ca nu canta "la
moda" si pentru ca au ceva de spus, mai mult decat un refren catchy.
Sunt underground sau necunoscuti, canta ciudat, intrigant sau socant si
nu e vorba de rock extrem sau de disco-crap, stii ca merita promovati
si ascultati.

Ai doua variante la dispozitie ca sa-i faci cunoscuti:

  • scrii despre ei si despre "statement"-ul lor aici, ii recomanzi asa cum crezi tu mai bine;
  • ne trimiti (la contact [at] muzica-nu-ucide.ro)recenzia ta – cat mai nasty – si o publicam pe site cu numele tau.

Facem si un mic concurs daca tot te zici ca te pricepi:

Trimite in decursul unei luni (de zile, hm!) 5
recenzii si daca primesti cele mai multe voturi (bune) pentru
articolele tale, iti dam un tricou cu Muzica Nu Ucide cu care sa te lauzi in cluburile funky, ca sa-i fie clar lumii de ce parte stai. Capişi?
 
Vezi pe Muzica Nu Ucide si ajuta comunitatea oamenilor care promoveaza muzica buna si cultura in Romania.

 

  • Share/Bookmark

I Monster – sunny midnight music

I Monster e muzica mea somnolenta, e pastila mea de veghe, budoarul cu
decoratii grele, cu mii de falduri colorate si fir pretios, ploaia si
fosnaitul de purici in ecranul tv, sunetele celeste din capul meu,
melancolia de a fi cine sunt si curajul de a ma vedea intr-o
decapotabia, cu ruj carmin pe buze, batic si ochelari rotunzi, undeva
pe o autostrada in desert. Aerul retro e la el acasa, la fel si
excentrismul si tot soiul de insinuari vizuale care tradeaza un
simbolism clandestin si complice, dar prietenos pana la ultima nota.
Chiar si cele mai sunny melodii au ceva din atmosfera enigmatica de
dupa ora 00:00 si ceva din tristetea unei muzici dinaintea timpului
sau.

Citeste restul articolului pe Muzica Nu Ucide.

  • Share/Bookmark

S-a lansat MUZICA NU UCIDE

De astazi, 29 Martie 2009 am lansat Muzica Nu Ucide .
 
Sunt mai multi autori, mai multe genuri si mai multa verva.
 
Vom avea  mai multe categorii – momentan e nou-nascut si vomita des.
  • Vom imparti sarmale nevoiasilor.
  • Ne vom baga picioarele in Consiliul Local.
  • Vom invata sa facem prajituri si o serie de acte non-violente care nu iti schimba viata.
  • vom scrie povestile de care ai nevoie ca sa uiti de tine
  • vom scrie despre atrocitile din fasia Gaza
  • vom scrie despre primul om de pe luna
  • vom scrie asa cum vrea Al Pacino, Lisa Simpson, Mircea Geoana si Noua Dreapta si ne vom preface ca nu stim despre ce e vorba.
 
Asculta in continuare lucruri noi, silabiseste alte nume, din alte zone.
 
Chiar daca design-ul mai trebuie lucrat, speram sa iti fim pe plac si sa intelegi de ce Muzica Nu Ucide. Sustine-ne, sa avem curaj sa spunem ceea ce spunem.
 
  • Share/Bookmark

Against Me! si impotriva lumii

Prin gustul punk nu ai cum sa nu treci macar o data in
viata, chiar daca sunetul ti-e mascat de propriul refuz, nu esti ascultator de
gen sau chiar daca nu te atrag tipele alea cu culori
goth-roz-industrial-albastru-punk-verde in podoaba capilara, care testeaza mai
multe retete din farmaciile iesene decat bolnavii psihici institutionalizati. E
un aer aparte, unde franele nu te tin foarte bine iar reclamele la telefoane
mobile par sa te raneasca la propriu, ca si cum hainele-ti poarta acid sulfuric
pe piele. Nu fac referire la punk-ul de mult apus, cu atitudinile de stand-up
si teribilism de anti-orice pare rational si organizat, dar la punk-ul modern,
care poarta cu sine intr-o masura apreciabila mesaje politice, anti-politice,
sociale si anti-sociale, legate de implicarea in roiul din care faci parte si o
sira a spinarii mai putin poluata si, poate, mai putin curbata. E vorba de
“green-peace-pill-punk” si outfit-uri care iti starnesc imaginatia, cel putin
din partea fanilor daca nu si din directia artistilor din aceasta sfera; unele
fuste trebuiesc colorate ca sa putem scapa de ele, iar altele se cer decupate
ca sa iti gasesti locul intre cei care cred in aceleasi lucruri ca si tine.

 

 

Exista o trupa punk-rock-folk-pop care sa pare in unele
piese ca (membrii) sunt fani Patricia Kass, in altele ca-si baga picioarele in
casa de discuri si vor sa reinventeze sound-ul punk, iar in alte piese iti
ofera sentimentul ca esti singurul care crede ceva din ce canta ei, transpirati
si uneori nervosi pe toata lumea parca. Se numeste Against Me!, in fapt o
echipa de americani care, cel putin in privinta atitudinii ironice de tip
“spit-on-that”, se aseamana cu S.O.A.D si, probabil, impartasesc anumite
manifestari in acest sens, ce vizeaza cultura si mentalitatea americana. In
aceasta directie nu o sa insistam, sunt destule/i trupe/artisti care ne fac
deliciul noptilor de Hand si XS, insa m-am oprit la Against Me! pentru ca nu
respecta regulile jocului, iar asta ii aduce in fata. Nu vor musai sa iasa in
evidenta cu o prezentare exotica, nici cu 999,9 perechi de cercei si nici cu
ritmuri tipice de punk modern, voci de androgini nervosi sau distrugeri de
obiecte/spatii publice.

 

Tom Gabel era un mic tartor amator cu sine si isi hranea
existenta cu teancuri de vise fara sa lancezeasca vreodata intr-o anumita stare
care, ocazional, devenea crunta pentru  ca nimic nu parea sa se implineasca dupa
planurile facute de el in minte. Dar era doar adolescent atunci si poate de
aceea furia i-a crescut rational, aproape calculata, cu accente de “niciodata
nu am sa ma intorc acasa” si drumuri lungi, care il oboseau si fizic si psihic.
Tom (1980) practic a infiintat trupa cand avea 16 ani. Pe masura ce experienta
s-a acumulat iar ideile au inceput sa capete forme bune de expus si mangaiat,
mesajul a devenit tot mai concis, iar background-ul sonor tot mai putin
accesibil asculatorilor tipici de punk-rock, care nu gaseau pe placul lor o
voce nici rautacioasa-nici melodica si nici altfel-punk, asa cum majoritatea
cred ca se transmite un mesaj pe un fundal de gen. De remarcat totusi ca
liniile melodice urmate de Tom in multe din piesele Against Me! sunt indeajuns
de “nechibzuite” incat sa-ti miste perisorii in diferite directii, pentru ca
desi cam tipa la tine, o face muzical, pe ritmuri bine intentionate si
instrumentatie pe masura.

Sarind in prezent, Tom arunca in ascultatori cu o doza buna
de optimism in tot cercul agitator de mustrari si tipete si nu uita niciodata
ca e crucial sa nu te lasi prea
afectat de ceea ce sustii si expiri. In ciuda rockerilor afectati, cu priviri
crunte fara motiv si atitudine dezastruoasa din motive puerile, punk-ul prin
urechile si vocea Against Me! e unul rational, la limita dintre comercial si
underground, nisat si lucrat deliberat in stil vintage care, fara sa se vrea o muzica pretentioasa sau
naiv-placuta (gen The Strokes), si-a spus cuvantul in gen si probabil are sa
si-l amplifice moderat pana la un punct de maturitate creativa, cand va fi
lesne de ingurgitat si din partea celor mai pretentiosi dintre ascultatori.

 

Conteaza swing-ul
cand iti functioeaza organele vitale si esti intreg la capatana, iar Tom are un
swing bun, semi-hollywoodian, onest si pozitivist. In relatiile cu lumea e
destul de acid, iar in situatiile de comunicare e direct cand nu e timid. E
adevarat, nu-l poti lua de exemplu pentru urmatoarele tale sesiuni de
comunicare, dar e un exemplar social interesant, care nu-ti vinde gogosi si te
poate pune pe picioare cu usurinta cand te simti doborat.

 

 
Auditie placuta!

 

show_75414874207a62(448, 46);

Against Me! – I Still Love You Julie
Asculta mai multe audio Muzica »

show_b8cf4c0c795ba3(448, 46);

Against Me! – Pints Of Guinness Make You Strong
Asculta mai multe audio Muzica »

  • Share/Bookmark

« Previous entries
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

Parerea ta conteaza

Echipa Weblog.ro e alaturi de tine! Da-ne un semn!

  • Vrei sa iti faci cont pe www.weblog.ro si intampini dificultati?

  • Ai intrebari legate de folosirea site-ului?

  • Doresti sa ne comunici comportamentele abuzive ale unor membri?

  • Vrei sa faci comentarii sau sa ne dai anumite sugestii?

P A R E R E A T A